nZEB și lemnul — pragurile oficiale, cifrele măsurate

Din 2021, standardul nZEB (clădire cu consum de energie aproape zero) e obligatoriu pentru orice clădire nouă din România — o cere Legea 372/2005. Cifrele-țintă concrete nu sunt însă în lege, ci în metodologia Mc 001-2022 (Tabelul 2.10a): consum total de energie primară, plafonat pe categorii de clădiri și pe cele cinci zone climatice ale țării. Le găsești mai jos, din textul oficial.

Pentru construcția cu lemn, pragurile astea sunt teren favorabil: structura de lemn e de ~20 de ori mai izolantă decât betonul (λ 0,12–0,13 față de ~2,5 W/m·K), deci scheletul clădirii nu lucrează împotriva anvelopei, iar la sistemele cu izolația în grosimea structurii peretele atinge valori U foarte mici la grosimi totale rezonabile. Nu e teorie: casele documentate în Duramen au fost măsurate — etanșeitate n50 de 0,28 și 0,58 schimburi/oră, U pereți 0,113 W/m²K, necesar de încălzire 15 kWh/m²·an.

O precizare de rigoare, ca să comparăm corect: pragurile nZEB sunt pe energia primară TOTALĂ (tot ce consumă clădirea, dusă înapoi la sursă), în timp ce standardul casei pasive plafonează necesarul de căldură pentru încălzire. Sunt indicatori diferiți — dar o anvelopă care duce încălzirea la 15 kWh/m²·an lasă o marjă confortabilă până la plafonul de 120–148 kWh/m²·an energie primară al unei locuințe individuale. Restul îl decid instalațiile și sursa de energie, care contează la fel de mult ca anvelopa.

Și limita, spusă onest: cadrele ușoare din lemn au masă termică mică — confortul de vară nu vine de la sine, se proiectează (umbrire, ventilație nocturnă, eventual straturi masive la interior). CLT și sistemele hibride lemn-beton aduc mai multă inerție. Pagina orientează; dimensionarea o face auditorul energetic și proiectantul.