Inerție termică (masă termică)

Inerția termică e dată de masa care poate stoca căldură: pereții grei absorb căldura zilei și o cedează noaptea, netezind vârfurile de temperatură. Zidăria și betonul au multă masă termică; cadrele ușoare din lemn, prin natura lor, puțină.

Ce înseamnă practic: iarna, casa ușoară bine izolată se încălzește repede și pierde puțin — inerția mică nu e un handicap. Vara, însă, confortul nu vine de la sine: se proiectează prin umbrire, ventilație nocturnă, vitraje corecte și, unde e nevoie, straturi masive la interior (șapă, plăci de argilă sau fibrogips). CLT — cu panouri masive de zeci de kilograme pe metru pătrat — și sistemele hibride lemn-beton aduc semnificativ mai multă masă decât cadrele ușoare.

E genul de subiect pe care îl spunem direct: lemnul câștigă la izolare, nu la stocare. O casă de lemn bună e proiectată știind asta — nu sperând că nu se observă.