Durabilitate naturală (DC1–DC5, SR EN 350)
Termen tehnic · durabilitate
Cât rezistă lemnul unei specii la ciuperci, fără niciun tratament — doar din ce e el. De la salcâm (foarte durabil) la fag (nedurabil).
Durabilitatea naturală (durability class) clasează rezistența duramenului la ciupercile de putregai, pe cinci trepte: DC1 foarte durabil, DC2 durabil, DC3 moderat durabil, DC4 slab durabil, DC5 nedurabil. E o proprietate a speciei, măsurată standardizat — și se referă la DURAMEN (inima lemnului); alburnul (partea tânără, spre coajă) e practic mereu nedurabil, indiferent de specie.
Reperele care contează la noi: salcâm DC1 (peste 25 de ani în contact cu solul, netratat), stejar DC2, larice DC3–4, pin duramen DC3–4, molid și brad DC4, fag DC5. De aici alegerea practică: la fațadă expusă mergi pe o specie DC1–DC3 și scapi de tratament; speciile DC4–DC5 se folosesc afară doar impregnate sau ferite prin detaliu constructiv.
Atenție la o capcană frecventă: durabilitatea naturală nu are legătură cu rezistența mecanică. Molidul e rezistent structural (C24) dar nedurabil biologic; salcâmul e extrem de durabil dar greu de prelucrat. Sunt două proprietăți diferite, se aleg separat.
Continuă prin Duramen
5 legături- Resursă Protecția lemnului — durabilitate, clase și regula de aur Rolul în sistemul de protecție
- Termen Clase de utilizare (UC1–UC5, SR EN 335) Perechea: mediul de expunere
- Specie de lemn Salcâm (Robinia pseudoacacia) Campionul: DC1
- Specie de lemn Molid (Picea abies) La polul opus: DC4
- Termen Umiditatea de echilibru a lemnului Pragul de umezeală care declanșează putrezirea