Difuzia vaporilor (µ, sd)
Termen tehnic · higrotermică
Trecerea lentă a vaporilor de apă prin materialul unui perete. Cât de greu trec se măsoară prin factorul µ și prin valoarea sd.
Difuzia vaporilor e migrarea moleculelor de apă din zona cu umiditate mai mare spre cea cu umiditate mai mică, prin masa unui material — un proces lent, diferit de curenții de aer. Fiecare material opune o rezistență, exprimată prin factorul µ (de câte ori e mai rezistent la difuzie decât aerul): aerul are µ = 1, vata minerală µ ≈ 1 (foarte deschisă), lemnul µ ≈ 20–50, betonul µ ≈ 100, o folie de barieră de vapori µ de zeci de mii.
În practică se folosește valoarea sd = µ × grosimea stratului (în metri) — grosimea echivalentă de aer la difuzie: adună rezistența reală a stratului, ținând cont și de cât e de gros. Un perete de lemn se proiectează așezând straturile astfel încât sd-ul total să scadă dinspre interior spre exterior, ca umezeala să iasă în direcția corectă. Difuzia e, de altfel, doar o parte din poveste: umezeala transportată de curenții de aer (convecție) e adesea riscul mai mare — motiv pentru care etanșeitatea la aer se tratează separat.