Condens interstițial

Condensul interstițial apare când vaporii de apă care difuzează prin perete, dinspre partea caldă spre cea rece, ajung la un strat suficient de rece încât să condenseze — dar în interiorul peretelui, nu pe fața lui. Spre deosebire de condensul de suprafață (aburul pe geam), pe acesta nu-l vezi: se acumulează în structură, umezește izolația și lemnul și, în timp, declanșează putrezirea și mucegaiul.

Se controlează prin concepția corectă a peretelui (strat de control al vaporilor pe partea caldă, deschidere spre exterior) și se verifică prin calcul: metoda Glaser din SR EN ISO 13788 pentru o evaluare simplificată, sau simulare dinamică (SR EN 15026) când peretele e complex sau expus. În România, verificarea intră în calculul termotehnic după normativul C 107. E genul de risc care nu se vede la recepție și apare peste ani — de aceea se rezolvă pe hârtie, înainte de execuție.