Nuc (Juglans regia)

Nucul e prima specie din Duramen care nu are ce căuta într-o șarpantă, și tocmai de aceea e aici: cartea lemnului din România e a tot lemnului, nu doar a celui de construcție. În atelier, nucul e reperul. Se taie curat, se strunjește și se sculptează fin, ia lacul și uleiul uniform, iar după uscare corectă stă locului, lucru rar la foioasele noastre. Culoarea, de la gri-brun deschis la brun-ciocolată cu dungi, și desenul fibrei fac din el lemnul de mobilă cel mai căutat dintre speciile autohtone.

Ca greutate stă între larice și stejar: în jur de 680 kg/m³ la 12% umiditate, cu o plajă largă, de la 450 la 750, după locul și viteza de creștere a arborelui. E mai ușor decât stejarul și fagul, dar se lucrează mai bine decât amândouă. Durabilitatea naturală e moderată, clasa DC3; la interior nu contează, afară, netratat, nu e lemn de ținut.

Raritatea îi vine și din lege: nucii din afara fondului forestier nu se taie fără autorizație de la direcția agricolă județeană, după Legea pomiculturii. De aceea nucul românesc ajunge la tâmplar mai ales din arbori bătrâni, scoși cu acte, iar mult din „nucul” de pe piață e nuc american (Juglans nigra), importat, mai închis și mai uniform la culoare.