Transmisie colaterală (pe căi colaterale)
Termen tehnic · acustică
Sunetul care ocolește peretele izolat, trecând prin planșee, fațadă și îmbinări. Motivul pentru care un perete bun pe hârtie poate dezamăgi în realitate.
Transmisia colaterală (flanking) e sunetul care ajunge dintr-o încăpere în alta nu prin elementul despărțitor izolat, ci ocolindu-l — prin planșeul continuu, prin fațadă, prin îmbinările rigide dintre elemente. E diferența dintre performanța de laborator (Rw) și cea reală (R'w): apostroful marchează tocmai includerea acestor căi.
La structurile de lemn contează mai mult decât la cele masive, pentru că elementele sunt ușoare și legate mecanic între ele: un planșeu care trece continuu pe sub un perete despărțitor conduce sunetul dintr-o cameră în alta oricât de bun ar fi peretele. De aceea nodurile — perete-planșeu, perete-fațadă — se execută cu benzi elastice, întreruperi și decuplări. Un perete de 55 dB pe un planșeu prost rezolvat poate ajunge sub 45 dB în practică.