Ductilitate
Termen tehnic · seismic
Capacitatea unei structuri de a se deforma mult fără să se rupă — și de a absorbi energia cutremurului în loc s-o încaseze rigid. La lemn, vine din îmbinări, nu din material.
Ductilitatea e capacitatea de a suporta deformații mari, dincolo de limita elastică, fără cedare bruscă. La cutremur e proprietatea salvatoare: o structură ductilă se îndoaie, fisurează controlat și disipă energie, avertizând înainte de a ceda; una fragilă se rupe brusc, fără avertisment. De aceea codurile premiază ductilitatea prin factori de comportare q mari.
La lemn apare un fapt esențial: materialul în sine e relativ fragil la întindere, dar structura devine ductilă prin îmbinări. Un cui sau un bulon care leagă panoul de schelet se îndoaie plastic sub efort și revine, disipând energie la fiecare ciclu; sute de asemenea îmbinări transformă un perete de lemn într-un sistem foarte ductil. Din acest motiv P100-1 tratează îmbinările încleiate (rigide, care nu se deformează) ca nedisipative, iar pe cele mecanice (cuie, buloane, dornuri) ca sursa reală a ductilității.